AURA STAN
Bună, copii de toate vârstele! Da, sunt o dădacă bonibon, adică o fată plină de viaţă, zâmbitoare şi iubitoare de ,,oameni mici”. În afară de această profesie de suflet, sunt studentă la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării din Bucureşti. În timpul liber, am grijă de un ştrumf de patru ani care mă strigă ,,Aula”, varianta ştrumfărească de la Aura Stan.
În paralel, lucrez în presă de peste un an, am acasă un morman de diplome, dar marea mea pasiune o reprezintă copiii.
Cum a început dulcea dădăceală?
Acum doi ani, am fost plecată un an în Irlanda unde am fost cea mai bună prietenă a două mămăruţe de patru, respectiv şase ani: Yasmin-Ann, respectiv Jenna-May Forsythe. Pentru mine, cele două fetiţe au fost mai mult decât două fiinţe cu măturele şi rochiţe cu buline roz. Timp de peste 12 luni am devenit cele mai bune prietene şi am învăţat mai multe despre lumea lor, plină cu baloane colorate, vise care se înalţă până la cer şi o bucurie de a trăi frumos orice moment, oricât de mărunt ar fi el.
Dacă vreți să aflați mai multe despre mine
La 23 de ANI: Studentă la Jurnalism, cu prietene care sunt sau vor fi mame. Iresponsabilă, visătoare, aiurită…Fără gânduri maritale. Eu sunt cea care contează acum, căci timp va fi pentru toate: căsătorie, copil, familie. De ce aș accelera tot, când sunt fericită în camera mea de cămin, înconjurată de studenți și distracție, scurtcircuitată doar de orele pe care le petrec la job, la ,,Gândul”.
Înainte de asta, practicantă la ,,Financiarul” și ,,Cancan”, cititoare de ..Dilema Veche”. Voi înțelegeți ceva? Eu una nu…Invidioasă că cea mai bună prietenă de vârsta mea s-a pricopsit de o săptămână cu o surioară. Vreau și eu!
La 22 de ANI: Am plecat în Irlanda pentru a deveni dădacă pentru Little Yasmin și Little Jenna, două fetițe adorabile. Am locuit un an departe de toți și toate. Am învățat să fac diferența între colici și crampe, între plânset și smiorcăială. Mi s-a spus de mii de ori ,,mummy”…
La 21 de ANI: Visam în doi să ne căsătorim, să avem o fetiță creață și smiorcăită, sensibilă ca mine și deșteaptă ca el. Sau invers, nu conta, de frumoși eram frumoși oricum. 
Mă aștepta de la examene, mă plimba cu barca pe lac și-mi cumpăra cărți și păpuși de porțelan. Cu toate astea, nu a fost să fie…
La 20 de ANI: Mergeam des la teatru și iubeam ceea ce făceam, mi se părea că nu poate exista un hazard mai fericit pentru a defini relația mea cu Literele.
La 19 ANI: BAC-ul, admiterea la facultate. Dezamăgire și tristețe pentru prima- nu am luat la română 10, ci 9,70! Triumf și veselie pentru a doua. Am fost admisă la olimpiada națională de limba și literatura română… Întinzându-mă după un stuf și o trestie, am căzut pe de-a întegul într-o baltă. Toți participanții m-au reperat din prima: ,,tipa care a căzut în lacul lui Eminescu!” Ioi!
La 18 ANI: Am luat bursă de merit și am scăpat de tiza mea, Aurica, care în afara timpului petrecut în a-i critica pe alții, mai era și profă de mate. M-am majorat cu brio!
Tot la 18 ani am avut primul meu câine, pe nume Bush. Țin minte că după ce a dormit la mine în cameră în prima noapte, a început să lătre la mama a doua zi , când ea a intrat în camera să mă trezească. Loialitate…
La 17 ANI: Obligată de prietene mi-am făcut primul prieten. A durat trei zile…
Tot atunci, a doua beție, Lacrima lui Ovidiu. Am ajuns în patru labe acasă și se învârtea camera cu mine. Râdeam fără oprire, efect postalcool de care sunt conștientă și acum. Deci, dacă vreți să mă vedeți fericită!:)
La 16 ANI: Mă învăța o prietenă să sărut cu demonstrații pe mâna. 
Mă îndrăgostisem rău de Dan, deținător de funcții multiple în echipa școlii, pare-mi-se că a activat și ca antrenor… Îi dădeam dedicații penibile la radio și îl sunam pe fix.
LA 15 ANI: Îmi puneam șosete în sutien când plecam la școala. Depresie… credeam ca n-o sa se uite niciun băiat la mine pentru că nu aveam sâni mari și nu mă îmbrăcam sexy. Eram și ,,prea înaltă” pentru mignionii dorneni.
La 14 ANI: Am buuleeeetiiin! Tata mi-a dat dat cadou o serie întreagă la loto. Nu am câștigat…
P.S.: Singurul 10 din clasa în teza la mate după luni de chin și “meditații” cu mama… God, that made me happy!!!
La 13 ANI: 1,77: 86-62-90. Am și acum notat într-un oracol. Nici mie nu îmi mai vine să cred.
La 12 ANI: Băteam baieții la școală. Îi băteam rău! Pe prietenul meu cel mai bun l-am agățat în cuier.
La 11 ani: Am spart o tablă la școală și am rupt degetul de la o mână unei colege. Nu e ceea ce pare, doar am fost omul nepotrivit, la momentul și mai nepotrivit! Ramo a învățat să scrie cu mâna stângă:)
La 10 ANI: Mi-am spart capul la tâmplă, sărind din hintă după pisicul meu, Zoro. M-a durut groaznic și plângeam pentru că mama voia să mă tundă cheală.
La 9 ANI: M-am îndrăgostit de o tanti care vindea cartofi. Avea manuși negre cu degetele tăiate. Voiam sa ma fac vânzătoare de cartofi. Mi-am taiat și eu mănușile și mă jucam de-a vânzătoarea de cartofi. Apoi am avut un fix să devin croitoreasă, vânzătoare de înghețată,…
La 8 ANI: Premiantă cu coroniță, vorbăreață și se pare sociabilă. Ieșeam cu ai mei colegi gemeni la suc și finetti-duo.
La 7 ANI: Școală, școală, eram fascinată de tot. Mi-am personalizat uniforma cu broderie, eram cea mai înaltă fată din clasă și se pare, isteață-foc! Tata s-a gândit să domesticim un pui de arici care s-a rătăcit prin curte.
La 6 ANI: Legam șireturile copiilor la grădiniță, până m-a prins mama, și-am început să le leg și pe-ale mele…Tăiam cârpe și făceam hăinuțe păpușilor. Mama era tare mândră de mine, deși uitam mereu acele prin casă. Am învățat literele din ziare, tata cumpăra mereu Evenimentul Zilei. Așa am învățat să citesc.
La 5 ANI: I-am sucit toate tocurile la pantofii mamei. Mereu îi probam sandalele, rochiile și-i furam din poșetă rujuri, farduri.
Tot atunci am fost mușcată de un gâscan. Am și acum semnul cu pricina pe frunte.
La 4 ANI: Mă îndrăgostisem de educatoarea mea, preoteasa. Purtam mereu o fustiță de tenis, albă cu năsturei mov, pe care ea mă ruga să nu mi-o murdăresc, amenințându-mă ca nu mă va mai iubi… Era fustița pe care nu mă puteam abține să nu pun meniul zilei.
Într-o zi am întors-o cu fața la spate și i-am aratat-o mândră, întrebând de zor: ,,Acum mă iubești?”.
La 3 ANI: Cântam Doi culori (în loc de trei) și eram bâlbâită. Tot atunci m-au dat ai mei la grădiniță și îi povesteam eu mamei povești: ,,Era odată o hulpe ca toate hulpile”…
La 2 ANI: M-am pierdut pe plajă. Am plecat după un nene care vindea vată de zahăr roz. Noroc că aveam bermude și pălărioara, m-au recunoscut niște tanti și m-au adus înapoi la destinație.
LA 1 AN: Sora mea mă încălța cu pantofiori din plastic, încerca pe mine hăinuțele păpușilor ei și mă hopăia într-un cărucior de jucărie. Eu eram ,,frățioara ei” care urla de dimineață până în zori. Când m-a văzut prima oară m-a mângâiat pe cap și i-a spus mamei: ,,Ce titiță mândră avem noi!”. Am crescut într-un an cât alții în doi!
La 0 ANI: Era să mor prin sufocare. Una bucata cordon ombilical, înfășurat de trei ori în jurul gâtului… Să-i zicem miracol? Am avut puțin peste două kilograme și eram cel mai mic copil din maternitate care a vrut să vadă lumea cu două luni mai repede decât alții.
Se zice că aș fi fost vânată, lungă, slabă și zăludă, oasele-mi ieșeau prin piele, peste tot vedeai doar vene…
În prima zi de viață, după ce m-a văzut în spital, mătușa mea le-a zis tuturor rudelor că Lucica a născut la șapte luni o fată urâtă, de 2, 200 kg 
cool..
Auro, ești anu` II… Suntem în anul II. Poți să crezi asta?
Incredibil, dar adevărat, Sammy!
buna,
am vazut pe facebook cateva poze cu tine , unde esti foarte frumoasa si pe deasupra super desteapta.
o viata frumoasa
Pot sa ma regasesc si eu in tine putin?:P
De ce nu?!:)
Felicitari pentru ceea ce faci! Si pentru proiectul “Iubesc!” Am sa scriu despre el!
Multumesc mult.